POVESTI la GURA UNEI SOBE… SONIA IRINA RAUSS

POVESTI la GURA UNEI SOBE…

SONIA_IRINA RAUSS

Dragul meu, drag

Ma asez langa soba, imi pun caietul pe genunchi, cu gandurile plecate inaintea scrisului, spre tine… Am lipsit o vreme, stiu, lipsesc cam de o vesnicie… Dar m-am intors…
Am curatat azi zapada cu o voiosie nefireasca, efortul mi-a dat culoare obrajilor, palmele si-au amintit curatenia gesturilor care au zidit lumea… Te-am vrut langa mine sa imi incalzesti obrajii, mainile, picioarele.. Dar tu esti plecat acum… Te vei intoarce, poate dupa ce se vor fi stins ultimele troiene… 
Am pus si de ceai, miroase a lemn, a busuioc, a dor… Imi amintesc primul ceai baut langa tine, palmele tale peste ale mele, mai fierbinti decat cana ce era unicul martor la atingerea ce ne-a tulburat fiintele… Ti-am cautat privirea, mirarea mi-a sporit culoarea din obraji… Tu priveai adanc in mine, luandu-ti portii mari de liniste si de pace… 
Stiai ca numele meu in greaca veche chiar inseamna ” pace” ?
Cuvintele au inceput sa curga in alt sens decat eram obisnuita sa le ascult, se amestecau la mijloc, desenand poezia in ritm si rima nemaiauzita pana atunci… Sau poate mi se parea mie…? Ne-am inceput povestea printr-o despartire, de la inceput de vremuri… Nefiresc si de neinteles, am fost rupti unul din altul si aruncati… Mi-ai spus si tu asta… Marea cautare, marea provocare… Multi rad de aceasta poveste pe care au transformat-o, comod, in legenda… Legenda celor doua jumatati zvarlite intre Ape… Cum dor toate acele incompletari, cum se mai lovesc toate in viata de acele locuri sensibile si vulnerabile! Acolo am primit cele mai crunte lovituri. Pe care azi tu mi le mangai…
Credeam ca regasindu-ne, se va fi terminat cautarea, ca ne vom afla linistea, dar greul abia acum incepe, va trebui pana in cel din urma ceas sa dovedim ( cui ? ) ca ne meritam, ca ne suntem destinati…
Eu sunt bine, cum ma stii, chiar daca lacrimile dau navala… As vrea sa fii aici, sa auzi cum trosneste focul, sa nu iti scriu, sa imi ascund pumnii intre ai tai mirandu-ma, iar si iar, ce maini mari si calde ai.. Sa imi dai parul de pe fata la o parte si sa imi spui ca-s ciuta ta , mireasa ta vanduta lumii, lumina ta… Eu sa ma prefac surprinsa ca le-as auzi ca prima oara, dar de fapt, sa ma alint ca sa te fac sa mi le spui a…. cata oara?!
Degetele mele, biete nepricepute, nu stiu scrie ce simt…! Iarta-le! Ele par a sti mai bine sa te mangaie, sa te prinda de obraji, sa se impleteasca dupa grumazul tau, tragandu-te usor- usor spre asteptarea sarutului dintai…
Tresar… E liniste si e cald, sunt doar eu si focul, foaia ce ne va lega si ceaiul… Mai lipsesti doar tu, doar tu…
Te las cu bine, astept sa imi scrii, sa vii sau sa faci ce stii tu mai bine, numai un singur lucru am sa te rog sa il faci pentru mine:

IUBESTE-MA

Iubeste-ma cuminte, iubeste-ma cald…